Din diferite motive, multi dintre romani ar fi vrut ca anul 2006 sa dispara din calendare. E un an care incepe greu, parca din alta mladita ca 2005.
Criza de gaze rusesti dintre Rusia si Ucraina, care ingrijoreaza deja toata Europa, ne infioreaza deocamdata doar pe hartie, insa molia scumpirilor roade deja manusa de matase in care e imbracat pumnul de fier al fiscalitatii. Noul an ne-a lovit drept in nucleul societatii, adica in portofel. Oamenii care si-au instalat repartitoare de caldura si apometre prefera sa-si mai puna o haina pe ei, sa se spele mai rar si mai bine, doar-doar or ramane cu iluzia bunastarii pe care le-a creat-o, la inceputul lui 2005, reducerea spectaculoasa a impozitelor.
Nu e de mirare ca multi ar prefera ca, in locul anului 2006, sa reia anul 2005 sau sa inceapa, direct, fara durerile facerii, anul integrarii, 2007. Stare de disconfort pe care o regasim cam la toate palierele. In primul rand pentru ca politicienii si-au inghesuit in 2006, ca intr-o pivnita de vechituri, toate controversele, incepand cu statutul minoritatilor si continuand cu alegerile anticipate, fuziuni sau fisiuni ratate, posibilitatea modificarii Constitutiei si, implicit, a functionarii institutiilor statului. Ba chiar si antipaticele modificari la Codul fiscal au fost amanate tot pentru 2006, mai pe vara. Anul 2005 s-a balacit in aceasta neputinta generalizata de a duce pana la capat planurile politice, sociale sau economice. Spectrul politic a palit, dupa repetate scurtcircuite, si bantuie, ca un spectru ce e, Romania. Codul Muncii a intepenit in sistemul digestiv al guvernului, unde a fost infipt de sindicalistii revoltati. Si nici cu sanatatea nu stam prea bine, de vreme ce medicii vor sa ramana in continuare stapani atat pe banii, cat si pe vietile pacientilor.
Asadar, tot ceea ce, din neputinta, nepricepere, prostie sau frica, a fost
