Cine a spus ca meseria e bratara de aur nu a gresit deloc. O dovedeste un instalator de meserie din Dolj, care a avut curaj sa plece in Italia in urma cu 14 ani. Si-a cladit o cariera si o situatie materiala deosebita cu ceea ce stia sa faca mai bine. Olteanul Marin Barbu a plecat de mic de acasa. A lucrat ca instalator la Resita si la Timisoara. Ulterior, s-a mutat la Craiova. Dupa Revolutie, nu a stat prea mult pe gânduri si a decis sa paraseasca tara, pentru a-si incerca norocul in alta parte. A plecat in 1992, chiar pe 1 decembrie, de Ziua Nationala. Avea in suflet multe sperante, dar si temeri. Stia ca acolo nu-l asteapta nimeni. S-a urcat in autocarul de Franta, dar destinul l-a oprit la Milano, unde traieste si in prezent. Rememorând vremurile de acum 14 ani, Marin Barbu spune ca „nici prin vis“ nu i-ar fi trecut ce avea sa i se intâmple, mai ales când isi aminteste cât de greu i-a fost la inceput. „La inceput a fost greu. Foarte greu. Eu nu cunosteam pe nimeni acolo, nu ma angaja nimeni. O perioada am dormit prin baraci... Uneori aveai surpriza sa nu-ti primesti nici banii dupa ce munceai pe rupte...“, isi aminteste acesta. Dupa o perioada de cautari, olteanul a avut noroc, dupa cum singur povesteste. „Norocul meu a fost ca am gasit un italian de treaba care m-a angajat. Lucram ca instalator, reparam instalatii sanitare si de incalzire. Sunau la firma si spuneau ca au nevoie de un instalator. Când ma trimiteau la interventii, plecam cu geanta pe umar si circulam cu autobuzul. Aveam rani la umar de la geanta“, a mai spus acesta. „Nu credeau in mine...“ Asa au trecut anii... Marin Barbu spune ca din putinii bani pe care ii câstiga la inceput punea deoparte pentru a-si cumpara scule. Daca strângea 1.000-2.000 de euro (cât ar veni acum in moneda europeana) era multumit. „Usor-usor, mi-am facut cunostinte printre cei pe la care am lucrat. Daca esti serios si iti f