Productia de gaze naturale a Romaniei s-a redus in ultimii 20 de ani de la 36 miliarde metri cubi/an la 11 miliarde metri cubi pe an. Peste inca 20 de ani, dependenta de importuri va atinge in jur de 70% din consumul intern, care nu va putea fi acoperit decat prin construirea de noi magistrale si printr-o reducere a dependentei de gazul rusesc.
Dupa 32 de ani de la conectarea Romaniei la conductele de gaze ale fostei Uniuni Sovietice, gradul de dependenta fata de gazul din import a ajuns la aproape jumatate din consum.
In paralel, rezervele interne de gaze naturale s-au diminuat an de an, astfel ca in momentul de fata rezervele naturale industrializabile sunt epuizate in proportie de 70%. Criza gazului generata de neintelegerile dintre Rusia si Ucraina a dat ceva fiori si Romaniei, fara a ajunge sa produca si efecte. Asta nu inseamna ca am scapat.
Ineficienta inlocuieste dependenta?
Reactia autoritatilor de la Bucuresti la o posibila prelungire a disputei ruso-ucrainene a fost una diletanta. Dublam capacitatile de inmagazinare, repornim centralele pe carbune si construim in mare viteza inca doua gru-puri energetice la centrala nucleara de la Cernavoda.
Apoi ne culcam pe o ureche pana cand rusii mai arata odata Europei ca „soarele rasare de la Rasarit". De 15 ani incoace se vorbeste oficial despre reducerea gradului de de-pendenta fata de importurile de gaze naturale din Rusia.
Tot de atata timp se fac proiecte pentru cresterea eficientei energetice, pentru construirea unor noi rute de transport al hidrocarburilor sau pentru dezvoltarea unor resurse alternative de energie.
In timp ce proiectele au ramas pe hartie, gradul dependentei de importuri a crescut cu o viteza din ce in ce mai mare, declinul productiei interne de gaz fiind de circa 1 miliard de metri cubi de la an la an.
Si totusi,
