"Va rog, ajutati-ma sa-mi continui scoala, sa fiu om pe picioarele mele."
Draga redactie,
Ma numesc Mitica Nicoleta, sunt din localitatea Nartesti, com. Gohor, jud. Galati. Sunt o adolescenta de 16 ani si sunt eleva in clasa a Ix-a la Grup Scolar Industrial Tecuci, profil alimentatie publica si turism.
In primul rand, va rog sa primiti caldele multumiri si felicitari pentru neepuizata dvs. putere de a ajuta oamenii nevoiasi, bolnavi si de a delecta cititorii cu o formidabila revista, "Formula As". Nu degeaba ati ales acest titlu, sunteti adevarati campioni, adevarati Asi. In al doilea rand, va rog sa nu mi-o luati in nume de rau, ca dupa aceasta lauda vin cu o rugaminte. Mi-a fost greu sa vorbesc despre ea de la inceput. Sunt ultimul copil al familiei si, de obicei, mezinii sunt mai alintati, mai iubiti, dar, din pacate eu nu fac parte din aceasta categorie. La noi in familie, doar mama imi este suport moral, cu toate ca de-atatea necazuri si neajunsuri isi mai iese si ea din fire. Tata, din pacate, isi duce viata cu mult alcool, injuraturi, vorbe urate, chiar vulgare, la adresa mamei si a noastra, cei 5 copii. Tatal meu a fost doar tata pe certificatul de nastere, de cand m-am nascut si pana acum, nu-si onoreaza aceasta indatorire. Mama m-a ajutat la lectii, ne-a facut versuri si ne-a invatat cum sa recitam, a participat la sedinte cu parintii. Ea a fost cea care m-a certat pentru o nota rea, dar s-a si bucurat de celelalte note bune, si chiar de premii. Acum sufera alaturi de mine si plangem impreuna, pentru supararea cea mai recenta, aceea de a nu fi sigura ca mai pot continua scoala. Bucuroasa ca am luat examenul de capacitate, mama a decis sa ma dea la scoala mai departe. Cu toate ca am vrut la liceu, calculatorul a decis sa merg la o scoala profesionala, dar acum nu-mi pare rau, este o meserie foarte frumoasa. Din pacate, parintii nu ma po