"Daca Il ai pe Iisus cu tine, ai toate bogatiile pamantului".

Parca niciodata sarbatoarea Craciunului nu a fost mai zgomotoasa si mai agitata ca in acest an. Am castigat in lumini si bogatie, dar am pierdut mult din fastul si trairea mistica a Craciunului de altadata. Grabiti si fara a ne da prea bine seama ce se intampla, am transformat o mare sarbatoare religioasa intr-un spectacol galagios si plin de artificii, intr-o competitie a risipei si a ornamentelor stralucitoare. Prinsi de febra nebuneasca a cumparaturilor, am refugiat intreaga solemnitate a Craciunului in lucruri si cadouri cu nemiluita, in frigidere doldora de mancaruri scumpe si alese. Vazand forfota grea si apasatoare a strazii, asaltul neintrerupt al marilor magazine, te intrebi cat loc mai ramane pentru Cristos, pentru un gand de pace si impacare cu noi, cu aproapele, cu intreaga faptura a lui Dumnezeu.

Cheia mantuirii e bunatatea

Ca o linie taioasa si nevazuta, Craciunul si Anul Nou despart axa timpului in doua - in ceea ce a fost si ceea ce incepe. Sarbatoarea, oricat de imbelsugata si zgomotoasa, acopera in adanc nelinisti si temeri. Ce va fi cu noi, cu lumea din jurul nostru? Vom birui necazurile sau ele ne vor birui pana la urma? Vom fi sanatosi? Vom fi paziti de lipsuri si incercari? Singura nadejde de indreptare a vietii ne va fi, si de acum inainte, credinta? Ce putem face sa ne punem sub pavaza Domnului, sa-L avem pe Dumnezeu mereu cu noi?

Chiar daca nu e strain de greutatile si slabiciunile lumii, parintele Nicolae Iovan, ctitorul bisericii "Sf. Mina" din Straulesti, ma priveste zambind. "E simplu", zice. "Bunatatea este cheia manturii si nu intamplator avem un etalon de bunatate inca din Cartea Facerii, cand in Rai, animalele nu se mancau intre ele si omul nu ucidea ca sa manance sau sa se apere. Ne-am pierdut inocenta si acum, se pare, nu mai este ni