- Cultural - nr. 5 / 10 Ianuarie, 2006 Sufocati de planuri _ anuale, cincinale etc. - multi dintre noi am inceput sa avem oroare la… planificari. "Ce planuri ai pentru anul acesta?"- e mai degraba o intrebare sacaitoare pana la iritare pentru ca, spun unii, am ingropat comunismul, gata, nu mai avem nevoie de "planuri". A inceput un an nou, vom vedea noi ce vom face. Vom trai si vom vedea, gasim noi ceva de facut! Imi amintesc ca in perioada in care am lucrat in Televiziunea Romana, cineva a avut nastrusnica idee de a ne cere un plan de filmari pe cate o luna. Lucrand la "Stiri" (Departamentul Emisiunilor Informative), am zambit la o astfel de abordare manageriala. Ni se cerea, nici mai mult, nici mai putin, decat sa ne planificam evenimentele: cele politice, ce sa faca, ce sa dreaga "alesii poporului", cele sociale _ greve, alte actiuni de protest s.a.m.d. Mai trebuia sa planificam… accidentele rutiere, feroviare, navale, crimele etc., pentru ca editorii nostri sa-si poata planifica din timp… sumarele jurnalelor. Sigur, minunea n-a durat decat trei zile, cei cu ideea dandu-si seama de ridicolul… planificarii. Ceva tot vroia cel cu o astfel de idee (nu, idioti se cheama cei ce au idei!), dar nu-si putea formula… exigenta. Redactorii, corespondentii puteau sa-si planifice niste… "softuri", texte, materiale bune oricand, cu care sa fie umplut timpul de emisie al "Stirilor", atunci cand evenimentele zilei nu erau suficiente pentru un jurnal dinamic, divers, substantial si cu o cat mai mare acoperire teritoriala, ca problematica, pentru a se regasi cat mai multi telespectatori in programele de stiri ale postului public de televiziune, care trebuia sa satisfaca orizontul de asteptari al cat mai multor contribuabili prin abonamente. Cum se vede "planificarea" insa in alte domenii e la indemana oricui. Economia de piata de obliga la planificare si adaptare continua, in