Vasile Paraschiv este unul din cei patru dizidenti de marca ai Romaniei ceausiste, alaturi de Paul Goma, Doina Cornea si Radu Filipescu. Fiind unul dintre initiatorii sindicatului muncitoresc, independent de cel manipulat si creat de PCR, Vasile Paraschiv a fost arestat si torturat de Securitate, adeseori fiind internat si in spitale psihiatrice specializate pentru detinutii de constiinta. Protestand constant impotriva nerespectarii drepturilor omului in Romania, ploiesteanul Vasile Paraschiv a devenit extrem de iritant pentru regimul comunist care, cu toate eforturile sale, nu a izbutit sa il reeduce. Curajul si obstinatia, ambele iesite din comun, au facut, poate, ca inclusiv pentru cei care il admirau (in secret sau fatis), Vasile Paraschiv sa para un “nebun”. Dar “nebunia” sa, daca a fost vreuna, a constat doar in impetuozitatea cu care s-a opus regimului comunist (desi el insusi fusese, candva, membru PCR), constatand gaunosenia si injustitia funciara a respectivului regim, din interior. Nu i-a fost dat lui Vasile Paraschiv sa devina un Lech Walesa roman, dar nici nu este nevoie sa il gandim pe viteazul ploiestean in asemenea parametri. Intrucat nu ideea de posibil lider sindical anticomunist este cea care trebuie sa atraga atentia in cazul lui Vasile Paraschiv, ci, asa cum spuneam, puterea lui de a da o batalie decisiva, individuala, personalizata, pentru libertate, de a avea curaj si de a merge pana la capat, indiferent de umilinte si de maltratari, de santaj si indiferent de riscul de a fi singur intr-o lume robotizata si infrigurata de temeri si reactii pavloviene. Desi a fost exemplar, Vasile Paraschiv refuza sintagma de erou, dintr-o modestie care ii este caracteristica. Simplitatea si onestitatea alcatuiesc natura sa primordiala. Iar ele sunt autentice si infioara. Lupta mea pentru sindicate libere in Romania (editie ingrijita, studiu, note si selectia do