Washington e primavaratic si luminos la sfarsit de decembrie, sau poate asa mi se pare mie dupa un interludiu european de trei saptamani (doua acasa, în care parca nu am vazut soarele niciodata). Ma asteapta o vedere de Anul Nou de la Benoit Vitse, regizorul francez care a montat Evanghelistii, pe care l-am întalnit pe 12 decembrie pentru prima si ultima oara în viata. “Draga Alina”, scrie Benoit, care s-a înapoiat între timp în Franta pentru vacanta de iarna, “am peste trei kilograme de presa plus ore de emisiuni de televiziune si ma gandesc serios sa fac un follow up la piesa cu aceste reactii. Cred ca ceea ce s-a întamplat a scos la iveala cum e de azi. Piesa se va relua începand cu 19 ianuarie, o data pe saptamana si, daca nu survine vreo catastrofa, va merge asa pana la vara. Spun asta pentru ca, pe langa amenintarile la telefon, am primit înainte de a pleca un desen în plic, reprezentand un cutit”. Benoit spera sa monteze Evanghelistii în anii viitori în Franta si în Mexic si mi-a spus deja ca nu crede ca Mexicul va fi o problema. “Planurile sunt strict separate acolo.” In ce priveste Franta, “solidaritatea clasei intelectuale si artistice e foarte mare, deci te simti protejat în aceste situatii pentru ca toata lumea se strange în jurul tau. Asta e diferenta fata de ”. Nu stiu cum sa ma scuz fata de omul acesta, caruia i-am dat un consimtamant neglijent, prin telefon, sa monteze un spectacol cu studenti pe o scena de care nu auzisem niciodata. “Cum e cu putinta sa fie publicata o piesa premiata într-un volum care se cheama Après la censure, si apoi, cand întreb în jur, sa aflu ca toti cei care au vrut sa monteze piesa au renuntat din cauza unei noi cenzuri, mai ascunse?”, m-a întrebat atunci indignat. Afla rapid cum stau lucrurile cand suna la Ministerul Culturii. Piesa e premiata de UNITER, deci are dreptul la o oarecare subventie. Ministerul nu îl poate refuz