15 decembrie 2005: zi superba. Un soare cu o caldura placuta, mangaietoare si 24 de grade. O zi tocmai buna de votat. Si 11 milioane din cei peste 15 milioane de alegatori irakieni au urmat îndemnurile de a vota pentru Consiliul Reprezentativ, care va legifera urmatorii patru ani esentiali pentru tranzitia prin care trece Irakul. De fapt, irakienii au fost chemati la urne, într-o situatie exceptionala pentru regiunea Orientului Mijlociu, pentru a treia oara în mai putin de 11 luni. Pe 30 ianuarie, sunitii, una dintre cele trei importante comunitati din Irak, care a dominat politica de la obtinerea independentei în 1920, nu au participat la un proces despre care credeau ca, daca îl boicoteaza, vor putea bloca ascensiunea naturala a majoritatii siite. In octombrie, toate comunitatile au participat la referendum, dar au votat diferit în privinta Constitutiei. Pe 15 decembrie, irakienii au votat a treia oara în 2005, cu perspectiva sa mai fie chemati la urne de înca doua ori anul viitor. Nu multe sunt popoarele din Orientul Mijlociu care îsi aleg liber, prin vot universal, guvernantii. Intregul proces electoral din Irak a fost urmarit ca o saga în regiune, de-a lungul anului 2005, ridicandu-le multor arabi semne de întrebare despre cand vor putea si ei sa îsi voteze guvernantii.
Nu trebuie sa ne amagim însa ca lumea araba interpreteaza evenimentele în acelasi fel ca multi dintre noi. Exista adevaruri diferite si perspective cardinal opuse. Pentru o parte dintre arabii din Orientul Mijlociu sau din diaspora atacurile sinucigase de la Amman, din noiembrie 2005, nu sunt opera teroristilor Al Qaida, ci a CIA si a serviciilor secrete israeliene. Multi musulmani sunt si acum convinsi ca atacurile de la 11 septembrie nu puteau fi opera lui Bin Laden si ca totul nu este decat o conspiratie a CIA si a Mossad, pentru a arunca vina asupra arabilor si a porni un razboi impotri
