Cel putin asa pare sa indice recenta intensificare a tropaitului amenintator al bocancilor de o parte si de alta a frontierei dintre Ciad si Sudan. Intre Khartoum si N’Djamena relatiile nu au fost niciodata cordiale, cele doua capitale acuzandu-se, ciclic, de “actiuni destabilizatoare” prin intermediul unor bande rebele interpuse. Insa, incepand cu sangerosul conflict din Darfur, tensiuni permanente au inveninat si mai mult raporturile dintre cele doua state, riscandu-se deja escaladarea ireversibila a conflictului. Este oportuna precizarea faptului ca autoritatile ambelor tari se confrunta cu miscari interne de contestare transformate in rebeliuni violente - ceea ce face cu atat mai surprinzatoare interesele si acuzele reciproce de sustinere a grupurilor razvratite. Dat fiind contextul, obiectivul de stabilizare a situatiei interne ar trebui sa fie reciproc. Contrar ratiunii, insa, singurul vehicul motivational al raporturilor bilaterale pare a fi cel conflictual, generandu-se, astfel, o spirala in care tonul diplomatic se ridica permanent: N’Djamena acuza Khartoumul de primirea si protejarea rebelilor din Ciad; Sudanul denunta organizarea unor incursiuni militare in interiorul frontierelor sale; Ciadul pluseaza ca 3.000 dintre rebelii cu care se confrunta sunt pregatiti si sustinuti de Sudan; acesta din urma acuza violarea frontierei prin survoluri neautorizate, incursiuni militare de pedepsire a refugiatilor, precum si jafurile comise cu aceste ocazii etc. Practic, nu trece o saptamana fara sa fie “identificata” vreo noua “viclenie a inamicului”. La finele anului trecut tensiunea a depasit inca un prag, ca urmare a luptelor violente desfasurate in orasul de frontiera Adré, ajungandu-se la o stare de cvasibeligeranta. Aceasta localitate controlata de rebeli, apoi recastigata de armata regulata a Ciadului a fost teatrul a doua noi ofensive nereusite ale celor dintai