Intr-o monografie a orasului Targu-Mures, scrisa in 1833, ne e dat sa gasim o descriere aproape incredibila a meseriilor practicate la acea vreme. Bulevardele si ulitele Targului de atunci erau animate de vesnica activitate a faurarilor, palarierilor, dulgherilor, olari, cizmari, curelari, nasturari, ceasornicari, armurieri, funari, butnari, tabacari, rotari, tamplari, compactori, tinichigii, agricultori, farmacisti, croitori, tesatori, macelari, zidari, britari, hornari, lacatusi si multi altii care din cauza desuetudinii activitatii lor, au intrat in uitare.
Dar in acea vreme, dadeau culoare si viata urbei ba chiar erau atat de importanti in viata comunitatilor incat membrii breslelor aveau statut special. In documente oficiale ale Sighisoarei secolului XV, gasim stipulat ca "cele patru bresle mari: croitorii, curelarii, aurariisi lacatusii vor locui numai in orasul de sus", zona rezervata privilegiatilor dintre care se alegeau senatorii si patricienii orasului. Acea perioada este considerata de majoritatea istoricilor perioada romantica a omenirii, care pe la 1872 incepe sa decada, odata cu desfiintarea sistemului breslelor. Ceea ce s-a cladit in sute de ani, a disparut in doar cateva zeci de ani. Acum cand spunem tinichigiu, ne gandim eventual la masina noastra facuta armonica, hornarii putem spune ca avem noroc daca ii mai vedem cand si cand, dar si atunci ii alungam pentru ca serviciile lor costa, armurierii sunt doar o amintire din vremea cavalerilor, nasturarii….
Ce a mai ramas?
Aproape nimeni nu mai stie cu ce se ocupa un ceaprazar. Inainte de 1989 la Scolile de Ucenicie ale UJCM, existau clasele speciale care pregateau tineri in meseria de palarier. Palarii de dame si pentru barbati, bonete, caschete, inclusiv muncitoreasca basca, erau confectionate de acesti ceaprazari. Astazi mai poti intalni cate un maistru ceaprazar pensionat, car
