31 decembrie 2005. Inainte de a inchide robinetul, presedintele Vladimir Putin a fost cuprins de emotii gandindu-se la “poporul frate ucrainean”. Emotiile l-au parasit repede, amintindu-si cum “poporul frate” nu l-a votat la prezidentiale pe Viktor Ianukovici, candidatul sustinut de Rusia, pentru a carui campanie electorala Kremlinul a cheltuit 300 de milioane de dolari (altii vorbesc de 500 de milioane). Cu 10 ore inainte de miezul noptii Anului Nou, presedintele Putin a cerut Gazprom sa livreze gaze Ucrainei in primul trimestru la pretul vechi de 50 dolari, urmand ca pana la sfarsitul zilei compania ucraineana Naftogaz sa semneze contractul care sa stipuleze trecerea la pretul pietei din trimestrul al II-lea, 2006. Pretul pietei, in varianta Gazprom, este de 230 dolari. Putin a oferit un imprumut de peste 3 miliarde de dolari Ucrainei, asigurand Kievul ca va obtine modificarea legii bugetului pentru aceasta. Viktor Iuscenko, presedintele Ucrainei, a multumit pentru oferta generoasa, dar o refuzat-o categoric. 1 ianuarie 2006, ora 9.30 a.m., Gazprom reduce presiunea in cele doua conducte prin care se livreaza gaz Ucrainei. Alte trei conducte care tranziteaza Ucraina functioneaza la parametri normali. In cateva ore, Gazprom constata ca presiunea gazelor la iesirea din Ucraina a scazut. Conducerea Gazprom a acuzat imediat Ucraina ca fura gazul europenilor. PGNiG din Polonia si SPP slovac constata un deficit de livrari, inca din dupa amiaza de 1 ianuarie, fara sa faca alte comentarii. 2-3 ianuarie. Nervozitatea creste in tarile Europei Centrale amenintate de reducerea livrarilor de gaze naturale. Washingtonul si Bruxellesul evita sa intervina in disputa dintre Rusia si Ucraina. Noaptea de 3-4 ianuarie. Negocierile dintre delegatiile rusa si ucraineana s-au incheiat la ora 2.30. Contractul a fost semnat peste cateva ore. Toata lumea a rasuflat usurata. Emotiile au trecu