Cred ca nu sunt prea multi care sa aiba dubii ca sistemul spitalelor nu e putred în mare parte. Ca nu domnesc aici niscaiva “baroni locali”, precum doctorul Sorin Oprescu, ce dispune de patru seniorii si de nu stiu cati vasali credinciosi, gata sa depuna marturie si la tribunal pentru suzeran. Ca nu se cheltuiesc bani cu lejeritate, uneori fraudulent de-a dreptul. Ca PSD, acest partid peudo-social-democrat, al carui fost lider, Adrian Nastase, e un mare feudal, nu a întretinut si aici acest sistem, asa cum l-a întretinut pretutindeni. In consecinta, admir intentiile si eforturile ministrului Sanatatii, Eugen Nicolaescu, de a aduce “revolutia burgheza” în spitale. Ca întotdeauna, presa, si mai ales televiziunile, au insistat asupra scandalului personalizat imediat, dar - cu rea-intentie sau din prostie - au ratat miza. Aceasta - în sanatate, ca si în justitie - este în ultima instanta reducerea sensibila a puterii corpurilor constituite, care au obtinut importante privilegii în ultimii 15 ani - adica, în fine, “instituirea republicii”, în sensul etimologic de “lucru public”. Lucru anevoie de facut: corpurile constituite - medicii-feudali, magistratii-feudali, academicienii etc. - nu se lasa doborate cu una-cu doua; ele se apara cu vigoare si stiu sa colaboreze perfect între ele. Mai e de spus ceva: corpurile constituite sunt naturaliter conservatoare; în cazul nostru, la aceasta tendinta naturala, ele mai adauga o vointa directa, fatisa si nerusinata uneori (vezi CSM, Curtea Constitutionala, unii directori de spitale) de a-si pastra privilegiile de corp nestirbite. In aceasta lupta - destul de inegala -, statul republican trebuie sa se bazeze pe o actiune limpede, eficienta si fara fisuri legale. Ceea ce, din pacate, nu se poate spune în cazul ministrului Sanatatii. Fisurile legale sunt destule, iar corectarea lor prin ordonante de urgenta s-a facut improvizat, cu ada