- Diverse - nr. 5 / 10 Ianuarie, 2006 Armata Romaniei moderne si contemporane, conti nuatoare a Oastei celei Mari a vrednicului domnitor al Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant, si a neinfricatului voievod si unificator al tuturor romanilor, Mihai Viteazul, a parcurs un drum greu si anevoios, marcat de istoria zbuciumata a poporului roman, asezat de Dumnezeu in calea furtunilor si a navalirilor celor razboinici si atatatori la ura si razbunare intre popoare si etnii. Daca in 1830, Valahia si Moldova si-au castigat dreptul de formare a a saptea batalioane de infanterie si a sapte escadroane de cavalerie, insumand 5.764 de oameni, constituind singura categorie de forte armate _ trupele terestre, necesare strategiei pamantene, in prezent Armata Romaniei cuprinde trei categorii de forte _ terestre, aeriene si navale, cu peste 25 de genuri de arme si specialitati de baza, cu institutii de invatamant si cultura, cu capacitati de productie si lucrari de infrastructura moderne. Au trebuit sa treaca peste 31 de ani de dorinta si speranta, pentru a se putea infaptui o adevarata armata instruita si dotata la nivelul tarilor vecine Romaniei, faurita prin unirea Principatelor Moldova si Tara Romaneasca, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, intemeietorul Armatei Romane moderne, care s-a acoperit de glorie in Razboiul de Independenta al Romanilor (1877-1878), in Razboiul Reintregirii (1916-1919), in cel de-al Doilea Razboi al Reintregirii (1941-1945) si in evenimentele din decembrie 1989. Armata care niciodata nu a CAPITULAT si nu si-a predat DRAPELUL de LUPTA, desi a fost obligata sa se transforme din armata nationala in armata populara (1948-1964) si sa revina cu greu la statutul sau de Armata Nationala a Romaniei, incepand cu anul 1965, parcurgand toate etapele de modernizare, cu forte proprii si in conditii tot mai grele dupa 1994. Azi a ajuns la efective simbolice, iar din