In mod cert avem de-a face cu replica anului trecut. Ceva mai aberant si mai sfidator romanului nu i-a fost dat sa auda: "Domnul Eugen Simion sa-si vada de literatura lui", sfatuieste, pe un ton ritos, ce nu admite replica, domnul Nicolaescu, actualul ministru al sanatatii, intr-un ceas de neagra absenta a inspiratiei.
Printre cuvinte razbate evident "stima" pe care o are domnul ministru pentru profesia domnului Eugen Simion, literatura marunta si banala, mult mai neinsemnata fata de problemele grave ale unui ministru... Mai intii se cuvine sa punem la punct lucrurile. Domnul Eugen Simion nu se pronuntase in problema respectiva ca profesor de literatura, ci in calitate de presedinte al Academiei Romane, ceea ce e cu totul altceva. Din decembrie, tot natul care se lasa cutreierat de televiziune stie ca Academia Romana are in subordine Spitalul Elias din Bucuresti, iar directorul acestei institutii poate fi numit in conditii speciale.
Domnul ministru crede ca presedintele Academiei Romane se amesteca unde nu-i fierbe oala. Si-apoi nu se cade sa mai aiba cineva dreptate, in afara domnului ministru...
Intre noi fie vorba, nevoia de a avea mereu, oricind si oricum dreptate, alergia la opinia celuilalt, nerabdarea de a-l asculta macar, neputinta dialogului tradeaza, spun psihologii, mari drame ale spiritului.
In fond, cu ce-l suparase atit de rau domnul Simion?
Intr-o chestiune procedurala, in calitate de presedinte al Academiei Romane, a facut apel la ratiune, la normalitate. Cu voce stinsa, avind parca gust de cenusa pe cerul gurii, amintea domnului ministru ca "e o justitie in tara asta!". Imi place sa cred ca spunind asta, nu a dezvoltat o iluzie.
Iesise presedintele Academiei in piata publica acuzind pe cineva? Nicidecum. Incalecase pe cal alb si flutura sabia arhanghelului drept
