Liderii Partidului Democrat au hotarat, zilele acestea, inlocuirea lui Gheorghe Dobre din functia de ministru al Transporturilor. Demiterea acestuia nu se va face insa in viitorul apropiat, puterea asteptand alte cel putin doua „victime”, pentru ca schimbarea lui Dobre sa capete forma unei remanieri guvernamentale consistente.
Pe fondul unui an 2005 catastrofal din punct de vedere climateric, ministrul Dobre a reusit sa iasa in evidenta printr-o lentoare a actiunilor si o incapacitate iesite din comun. La un an de la investire, metafora folosita in plenul Camerei Deputatilor de un ales al opozitiei care a vorbit despre ministrul Transporturilor ca fiind agentul 000 devine o stare de fapt.
Cele trei „nule” reprezinta kilometrii de autostrada construiti, numarul de poduri refacute si numarul de podete reconstruite. Rolul decorativ al lui Gheorghe Dobre a iesit in evidenta in momentul in care seful statului a preluat aproape pe de-a-ntregul atributiile ministrului Transporturilor.
A fost nevoie de presiunea lui Traian Basescu pentru ca autoritatile locale sa fie in stare sa incropeasca podul de la Maracineni, iar acum presedintele tarii si-a mutat Cotroceniul pe Valea Oltului pentru ca oamenii sa poata debloca traficul pe DN 7.
Basescu a fost cel care a venit cu ideea implicarii armatei in operatiunile de descongestionare a traficului de pe Valea Oltului, punand in practica, in cele din urma, o strategie multidisciplinara, care prevede implicarea mai multor structuri ale statului in rezolvarea crizei. Ministrul Dobre avea toate parghiile legale la indemana si putea face foarte bine si el acest lucru, dar nu a facut-o.
Iar faptul ca presedintele Basescu s-a deplasat de nu mai putin de cinci ori pe Valea Oltului, in loc sa-i fi spus, eventual, prin telefon, lui Dobre, cum ar trebui sa stea lucrurile, ne duce cu gandul
