Înghetata noastra justitie, încremenita ca o banchiza din epoca de gheata rosie, trosneste din încheieturi. Inca nu se crapa, dar paraie promitator. Prima schimbare palpabila s-a produs în urma cu cateva luni la Parchet, cand ministrul Justitiei, Monica Macovei, a obtinut numirea unui nou departament anticoruptie si revocarea unor procurori care pareau a-si fi pierdut sensul. Steaua lor crestea pe masura ce nu întocmeau rechizitorii. Urcau în rang pe masura ce nu puneau sub acuzare, cresteau cu fiecare NUP, neînceperea urmaririi penale, înscris triumfator în coltul dosarului. Oameni care au tarait cele mai importante dosare, de la revolutie la coruptie, pana le-au îngropat, s-au suit deasupra, ca într-un pisc, si-au binemeritat de la patrie. Cand, în sfarsit, noul sef al DNA le-a cerut revocarea, si-au înaintat cererea de pensionare catre CSM. Consiliul le-a aprobat-o pe loc, iar presedintele Lupascu a vorbit de “telereforma” lui Macovei. N-are sens sa mai dam nume, sunt lucruri deja vechi. In orice caz, cu mana acestor procurori, statul si-a amputat cu buna stiinta functia de acuzator public. In principiu, ea este acum redobandita si ramane ca rezultatele sa o confirme. Acum, fisura a ajuns la varful sistemului judiciar, la Consiliul Superior al Magistraturii, considerat un fel de “parlament al justitiei”. Lupascu pleaca ofuscat. Si-ar cere pensionarea, dar n-are varsta. Presedintele acestui consiliu devenit o adevarata reduta în calea reformei îsi încheie mandatul ca într-un basm, aruncand în urma ultimele acuzatii la adresa ministrului. Acestea sunt menite sa se transforme în tot atatea obstacole în calea celor trei proiecte de legi privindu-i pe magistrati. Lupascu reclama “multe prevederi neconstitutionale”. Nu sunt specialist, dar toate seamana mai degraba cu ofurile unor oameni care îsi pierd privilegiile. De pilda, proiectul interzice cumulul de functii, cu v