1928. In asezarea agricola Malal, din nordul Tel Avivului aflat sub mandat britanic, s-a nascut Arik Scheinerman, fiul unor evrei socialisti imigrati din Rusia. Crescut in spiritul sionismului laic, care promova tipul noului evreu, vanjos, ars de soare, revenit la pamanturile sale, cu sapa intr-o mana si pusca in cealalta, adolescentul Arik Schneierman, devenit Ariel Sharon, s-a inrolat in organizatia militara clandestina Hagana (Apararea), care urma sa devina baza armatei israeliene moderne, si, alaturi de alte doua formatiuni militante secrete si radicale, Irgun Tsvai Leumi si Lehi, a luptat cu arma in mana impotriva ocupantilor englezi. In 1948 britanicii s-au retras din Palestina, si toate statele arabe din jurul enclavei evreiesti, numarand 600.000 oameni, au atacat simultan cu armate utilate la nivelul acelor ani. Sansele enclavei pareau egale cu zero, dar dupa 2.000 de ani evreii marsaluiau inca o data sub comenzile strigate in limba ebraica de generali evrei. Nu erau decat fantomaticele ramasite ale evreimii europene de dupa Holocaust, insa purtau in inimi dispretul fata de moartea pe care o intalnisera de atatea ori si un patriotism frust, incontrolabil, fara argumente. Acum ori niciodata... Si au recastigat o tara, ca in vechime. Anii au trecut repede, in 1956 Ariel Sharon a condus mai multe operatiuni militare de succes impotriva egiptenilor, apoi s-a inscris la Facultatea de Drept a Universitatii Ebraice de la Ierusalim, obtinandu-si diploma in 1962. Situatia de securitate a Israelului continua sa fie precara si, in 1963, Sharon a preluat conducerea celebrei unitati paramilitare “101”, formata din 101 barbati, care au respins atacurile fedainilor palestinieni din Iordania. In toamna anului 1963, la Quibie - un sat iordanian - unitatea lui Sharon a ucis 40 de arabi. Ulterior, comandantul declara ca se bazase pe informatii despre parasirea satului... Doi an