Daca medicii care se lupta acum sa-si recapete posturile de directori ai spitalelor de unde au fost demisi de ministrul Nicolaescu ar fi consumat macar un sfert din energia pe care o pun azi la bataie pe vremea cand erau in functii, ministrul nu i-ar fi trimis la odihna. Era de asteptat sa se ajunga si la procese, dupa aceste demiteri. Pana la Eugen Nicolaescu, nici un ministru al Sanatatii n-a avut curajul si nici sprijinul politic pentru a ataca la varf criza eterna din spitalele patriei. Daca oamenii care i-au dat informatii administrative lui Nicolaescu ar fi luat la bani marunti esentialul, adica eficienta exercitarii actului medical in spitale, nu se mai ducea nimeni sa-si ceara functia inapoi la tribunal. Marea bataie de joc din spitale nu e ca banul public se topeste suspect, ci ca bolnavii au ajuns un soi de figuranti ai unei piese in care, de la director la portar, transforma suferinta figurantilor intr-o afacere profitabila. Asta e adevarata problema din spitale. Ca te internezi cu o boala si te intorci acasa cu doua. Ca pentru omul de rand boala a ajuns motiv de spaima ca se duce la spital, mai mare decat boala insasi. Cand pacientul care nu da sau nu da destul e uitat in salon cu zilele, fiindca sunt alte cazuri mai importante in ordinea profitabilitatii, porcarii din astea nu se intampla fiindca medicul de salon sau seful de sectie isi bat joc de meseria lor, ci fiindca directorul spitalului le ingaduie una ca asta. Intr-un spital care functioneaza bine, seful e pretuit de foarte putini, ceilalti se plang ca sta cu ochii pe ei si ca, una, doua, ii ia la intrebari. Genial sa fie doctorul Sorin Oprescu, ceea ce nu e cazul, n-avea timp sa se ocupe de patru spitale pentru a le face sa mearga in interesul bolnavilor. Si Sorin Oprescu mai e si parlamentar, a ajuns vedeta TV, incat pentru el ziua ar trebui sa aiba 48 de ore, ca sa-si acopere macar satisfacator