O experienţă literară pentru mine a fost traducerea unor pasaje din piesa celebră a lui Racine / Euripide, având nevoie să conturez un personaj din ultimul meu roman, care sper să vadă cât mai curând lumina tiparului. Traducând cu tot dinadinsul şi cu tot seriosul versurile tragediei clasice, necesare, şi ne-posedând talentul unui adevărat poet, rezultatul mi se pare acum... comic. Totul sună ca produsele primilor poeţi munteni, ocazionali, de dinaintea, cu mult, a lui Bolintineanu.
închizând ochii, ofer cititorului, oarecum ruşinat, scurte fragmente din actul 2, scena 5...
Fedra
...Un vânt s-a înălţat în trupu-mi
chinuit
îl văd, roşesc, şi-ndată am pălit!
. . . . . . . . . . . .
Dar mândru şi semeţ, deşi cam rău
făptaş,
Chipeş june, inimi întruna sfărâmând,
Aşa cum vedem zeii sau cum te vede
Fedra,
Al tău port îl aveau, şi ochii şi limbajul,
O nobilă sfială îţi năpădea obrazul,
Pe când a Cretei valuri le străbătea
în jos,
De-a fiicei, vrednic, dorinţă, a lui Minňs...
Şi ce făceai tu, oare? De ce, în lipsa
ta
Eroi din Helada se adunară - aşa?
De ce, prea june încă, nu ai putut, tu,
dar,
Să urci pe vasu-ntors spre-a nost^
hotar?...
. . . . . . . . .
Iar Fedra-n labirint, cu tine coborâtă,
Alături ţi-ar fi fost, salvată sau pierdută.
Hipolite
Pe zei! Ce-aud, Doamnă, uitaţi
Tezeu că îmi e tată, iar voi al vostru
soţ?
. . . . . . . . . . . . .
Iertare, Doamnă, las faţa-mi să
