Doar Georgica si tatal sau erau acasa luni, când masina GdS a oprit la poarta familiei Gâsca, din Simnicu de Sus. Ceilalti trei copii plecasera la scoala dis-de-dimineata. Nu au apucat sa o cunoasca pe binefacatoarea lor, venita special din Craiova sa-i vada si sa-i sarute ocrotitor pe crestet. Au recunoscut insa, la intoarcerea acasa, semnele oaspetelui care le-a trecut pragul: pachete cu mâncare, haine, dulciuri, si chiar bani - toate aduse in dar pentru ei. Aproape ca n-au incaput pe masa toate darurile aduse de doamna Florentina. Asezata intre cele doua paturi - singurele obiecte de mobilier din casuta impovarata de ani si saracie - cu greu a rezistat bucata de lemn sub greutatea plaselor. Pâini, malai, grâu, untura, cartofi, varza, piftii, carne, cârnati, cozonaci, prajituri, bomboane, portocale, si câte si mai câte - toate au fost luni rânduite cu grija de mâinile acestei doamne generoase, venita sa aduca o raza de speranta si bucurie in mijlocul unei familii chinuite de lipsuri, de lacrimi, de nefericire. Sezând cuminte pe coltul unui pat, prea emotionat sa poata scoate o vorba, Georgica privea cu uimire cum, in câteva clipe, goliciunea rece a casei, atât de bine stiuta, se umplea incet de mirosul ademenitor al bunatatilor. Doar tatal, Gheorghe, indraznea sa rupa, din vreme in vreme, tacerea: agatându-si trupul istovit de boala, incerca sa-si gaseasca, printre suspine, cuvinte de multumire pentru cea care venise sa-i ajute copiii, lumina ochilor lui. „Doamne, multumesc din suflet... Nici nu stiu ce sa spun... Ce-o sa se mai bucure copilasii când vor veni de la scoala!... Asa o femeie buna... Va multumim... Tocmai acum, când trebuie sa ma internez in spital!... Dar stiu ca pot sa-i las linistit pe copii, au ce mânca! Daca exista asemenea oameni, atunci exista Dumnezeu... Multumesc, multumesc din suflet“... Remember: „Pe jos, in cautarea lui Mos Craciun“ Famili