mai trecut o zi. Mai avem insa, in fata, 356 de zile. Timp in care asteptam mai mult intamplari producatoare de valori adaugate si mai putin confruntari intre Guvern si CSM. Urmate de dezbateri publice tensionate, care sa tina treaza atentia intregii tari.
Fara indoiala ca tensiunile de la noi, din cabinetele puterii, sunt starnite si de mesajele repetate ce vin de la Bruxelles. Mesaje in care Guvernului de la Bucuresti i se reproseaza obsedant ca nici un rechin nu a fost pedepsit pentru coruptie, pana acum, fiind tarata doar plevusca prin tribunale.
Ca reprosul e intemeiat o stim cu totii. Dar nu e mai putin intemeiata nici teama autoritatilor de la Bucuresti ca nu vor reusi, pana la raportul Comisiei Europene din 17 mai, sa aduca dupa gratii cativa mari corupti, respectand totodata normele de drept. Sub acest aspecte, presiunile facute de Bruxelles mi se par exagerate. Cum sa faci in aproape cinci luni ce n-a fost posibil in 16 ani?
Ma tem ca, in privinta raportului rechini - plevusca, avem o problema si in plan economic. O problema prea putin discutata pana acum. Legata de investitii.
Traim un moment important al istoriei Romaniei si nu avem dreptul sa ratam clipa. Invitarea tarii noastre la masa negocierilor cu Uniunea Europeana, in vederea integrarii in 2007, s-a sprijinit in buna masura pe viziuni politice, dar criteriile economice au ramas in picioare.
Interesele politice europene, pe termen lung, ne-au dat nu doar o sansa, ci au situat societatea romaneasca si in fata unei uriase raspunderi. Pregatirea economiei noastre pentru a face fata presiunilor competitive din Piata Comuna este cea dintai urgenta.
Nici un detaliu nu poate fi scapat din vedere fara a risca enorm. Un adevar de care ne-am convins atat in 2004, cat si in 2005, cand pripeala in gestionarea unor tensiuni ivite intre autori
