GURMANDUL IN BUCATE Dimineata geroasa de ianuarie. Un soare plin, dar "cu dinti", imi arunca zambete de dupa perdea. Gandul imi zboara catre zilele de vara, cand, mult mai darnic, soarele imi dadea energia de a sari din pat la primul sunet al ceasului. De unde sa iau eu acum energia? Ei bine, din micul dejun! Unul ca de vara, cu rosii, salata si, de ce nu, si cu fructe!
Rosii ca focul, rosii ca pasiunea, rosii ca iubirea, rosii⦠ca tomatele pe care le aveam in frigider. Si verde de primavara, verdele sperantei l-am regasit in frunzele de salata cumparate deunazi de la supermarket. Apoi cateva lacrimi de rodie si de migdale, un strop de ulei de masline, un praf de sare si o ploaie suava de piper au completat peisajul de vara din bucataria mea. Afara, zapada imi saruta furtunos geamurile.
DE LA INCEPUT. In acest peisaj iernatic putina istorie nu ar strica. Si cum rosiile sunt personajele principale, sa vedem cum au ajuns ele pe mesele noastre. Rosiile nu au fost considerate alimente decat din secolul al XVI-lea. Pana atunci au fost considerate fie otravitoare, fie plante decorative. Vestea ca ar fi otravitoare li s-a tras de la faptul ca fac parte din aceeasi familie cu alte plante cu efecte halucinogene. Denumirea italieneasca a rosiilor este "pomodoro", care se traduce prin "mere de aur" sau "merele dragostei". Acest nume se trage din faptul ca primele tomate care au ajuns in Europa au avut culoarea galbena. La origine rosiile au fost cultivate de populatia azteca. Atunci cand exploratorul Cortez a cucerit orasul Tenochtitlan, cunoscut astazi sub numele de Ciudad de Mexico, a luat aceste legume si le-a dus in Europa.
Cu rosiile nu e de gluma nici atunci cand le gatim. Atentia trebuie sa fie maxima pentru a nu strica preparatul. La salata propusa de mine, tomatele trebuie taiate felii subtiri si asezate intr-o forma rotunda. Dupa ce se pun rosiile,
