Îmi plac topurile de tot felul. Dar topurile semnate, nu cele rezultate din sondarea opiniei publice. Ierarhiile popularităţii în rîndurile publicului larg sînt şi cele de luat în seamă, dar cu prudenţă. Opinia publică depinde primejdios de mult de mass media, care îi vînd şi produse toxice de tip Dan Diaconescu şi Gigi Becali, două exemple flagrante dintre alte cîteva zeci sau chiar sute. În afară de asta am toate motivele să mă îndoiesc de seriozitatea cu care se alcătuiesc sondajele de opinie la noi. Ele se fac profesionist numai la alegeri, mai exact la exit-poluri, fiindcă acolo cine greşeşte îşi termină credibilitatea şi nu mai vede comenzi nici de la cei pentru care a greşit. În campaniile electorale în schimb, cele mai multe sondaje de opinie destinate publicării sînt făcute pe placul comanditarului. Acestea sînt aşa-numitele sondaje de influenţă, ale căror rezultate sînt stabilite prin negocierea între cei care le comandă şi cei care le execută. Mi s-a relatat, off the record, o discuţie între reprezentanţii unui partid politic şi cei ai unui institut de sondare a opiniei publice. O tîrguială sordidă în care politicienii cereau multe procente în plus, iar sondatorii se luptau să le ia şi banii, dar şi să-şi păstreze credibilitatea. Cu totul altfel sînt realizate sondajele secrete. Şi aici însă acurateţea procentelor e discutabilă. Fiindcă una află şeful şi alta ajunge şi la oamenii săi de încredere, care la rîndul lor au oameni de încredere şi aşa mai departe. Cu asemenea sondaje PNŢCD-ul s-a trezit în afara Parlamentului, luîndu-şi mai mulţi asociaţi în coaliţie decăt putea duce.

Un post de televiziune a alcătuit la sfîrşitul anului trecut un soi de top al topurilor. Nu-l mai comentez şi eu la capitolul aleşi, fiindcă au făcut-o destui înainte. Ceea ce scîrbit de topul cu pricina a fost că scriitorii au fost scoşi de pe listă, deoarece nu-i pr