Tetralogia bănulesciană Cartea Milionarului a rămas la primul volum, Cartea de la Metopolis (1977), singurul apărut. Din partea a doua, Cartea Dicomesiei, s-au publicat doar fragmente, iar ultimele două părţi, Sfârşit la Metopolis şi Epilog în oraşul Mavrocordat, au rămas la stadiul de proiect. Ştefan Bănulescu a făcut din câmpia dunăreană de sud-est un spaţiu fabulos, utopic, deşi teritoriul imaginar are corespondenţe în realitate, uşor reperabile. Metopolisul e plasat pe malul drept al Dunării, în Dobrogea, ceva mai la nord de unde e astăzi Hârşova, adică exact între Insula Mare a Brăilei şi Balta Ialomiţei, acolo unde braţele Dunării se unesc şi se despart din nou. Insula Cailor din roman e Balta Ialomiţei, iar Mavrocordatul imaginar, ca limită de sud, are la origini elemente geografice şi culturale din oraşul Călăraşi, unde şi-a făcut prozatorul liceul. Economia locului se învârte în jurul unor surse limitate: oile şi caii, pe de o parte, iar pe de alta, rezerva de marmură roşie, aflată pe terminate, a cărei exploatare a umplut subsolul de galerii ce se surpă ameninţător. Pe măsură ce resursele se epuizează în dealurile învecinate, este ameninţat chiar oraşul Metopolis, aşezat pe o comoară neştiută de metope, al căror secret Milionarul crede că-l deţine numai el, deşi locurile sunt bântuite periodic de societăţile de geologie şi arheologie ce caută alte filoane.

Unul dintre ultimii exploratori, Emil Havaet a simţit ,vântul pustiului care s-a abătut asupra oraşului", amintind că un poet bizantin ,numise Metopolisul oraş al apusurilor" şi citează presupuse versuri care ar face parte dintr-un text profetic: ,Oraş al metopelor roşii, oraş hrănit cu apusuri,/ Aici îşi cioplea Bizanţul pietrele imperiale de mormânt./ Aici se băteau monede calpe pentru cumpărarea şi uciderea vrăjmaşilor" etc. (în capitolul 10, Păcatele lumii). Aceasta este, de fapt, tema es