Alegatorilor le displace incompetenta crasa, dar nu sunt foarte toleranti nici in fata spiritelor sofisticate. Devin impermeabili cand cineva vorbeste stilat sau tehnicist si, Doamne fereste, mai scapa si vreun neologism. In schimb, acorda audienta personajelor bolovanoase, guturale, abrupte, oamenilor dintr-o bucata, desteptaciunii fruste. Prefera o gluma groasa, un ?spirit? indecent unei fraze competente. Nu intamplator traim in epoca lui Traian Basescu si Gigi Becali.
Electoratul judeca in alb si negru, dar nu-i crediteaza pe cei perfect albi sau perfect negri. Oamenii de succes in politica sunt oamenii gri. Ajung in prim-plan nu cei fara pata, model de moralitate, ci aceia care sunt mai tavaliti, mai sifonati, care stiu sa incaseze cel mai bine. Ion Iliescu a devenit cu adevarat puternic din momentul in care s-a spus totul despre el. Iar Traian Basescu a ajuns in varful politicii romanesti dupa o cariera politica bazata pe tavaleala. Tavaleala naste in randul electoratului un soi de compasiune admirativa, iar cel care se ridica din colb, nu conteaza in ce conditii, castiga premiul cel mare.
In sondaje, se bucura de cea mai multa incredere politicienii care atrag si cea mai mare neincredere. Succesul in politica si, dupa acest model, succesul in general echivaleaza cu notorietatea controversata. Stau dovada si clasamentele ?Zece pentru Romania?. Daca esti imaculat, daca ai principii, daca nu stii sa faci cu ochiul si nu inveti regulile jocului, stai frumusel afara.
Oamenii nu se dau in vant dupa portretele clare, dupa profilele precis desenate. Prefera, mai degraba, contururile incerte, imaginile amestecate, caracterele eclectice. Semn ca ambiguitatea comunista si-a lasat urmele. In postcomunism, sunt promovati cei cu profilul incert, paradoxal, amestecat, ca al majoritatii. Omul politic de prim-plan este, ca si omul simplu
