A trecut prin doua razboaie. A hranit prizonieri de razboi la 11 ani si s-a zbantuit cu tinerii la balurile de la Cercul Militar ca domnisoara. Apoi a savurat ciorbe cu "os de zahar" pe vremea lui Raposatuâ. Acum, la 100 de ani, priveste in urma la cate a indurat.
Si ce daca are 100 de ani? N-a suferit de boala decat o data in viata. Cand a avut cataracta, acum un deceniu. Dar s-a facut bine. Apare in pragul odaii ei, usor surprinsa de atentia venita pe nepusa masa. O mana de femeie, cu zambet larg. Bucuresteanca de soi vechi. Vechi din 1905, cand Paraschiva Afrim a deschis ochii pe lume pentru prima oara.
Amintiri de suflet stau stranse gramada in odaia stramta si in ochii fiicei de 80 de ani, cu care mama Paraschiva isi imparte acum pensia de nimic. Cu ochelari tuciurii imensi pe nas, se asaza intr-un colt al patului. Asortata cu capot rosu de matase si papuci de casa de un rosu pufos, se scarpina pe sub baticul inflorat si asteapta intrebari. Pentru inceput, vorbeste Stefania in locul ei. Singura ei fata. Scoate cu mandrie poze de la aniversarea centenara a mamei. A primit de la Primaria Sectorului 5 un tort mare si trandafiri albi. I s-a strecurat si un plic cu bani. Mama Paraschiva tresare incantata: "Vai ce m-am bucurat!".
INTRE BOMBE. "Ce sa-mi amintesc din copilarie? Saracie si razboaie, mama", spune proaspata sarbatorita. Tatal i s-a imbolnavit cand ea era foarte mica. Un albanez patiser, care avea in simbrie cativa cocatori. "A stat noua ani internat in Sanatoriul Pantelimon. Cu un tremur in tot corpul. Venea un doctor, ii dadea un praf si-atat". A venit si primul razboi mondial in tara noastra. "Se bateau romanii cu nemtii. Ne bombardau pe sus". Fetita de atunci a vazut un tramvai cu cai din Serban Voda spulberat de bomba. Mama ei n-a mai ajuns la spital sa-i aduca tatal inapoi. Abia dupa ce a contenit macelul s-a dus sa vada de el. "S-
