Gabriela Adamesteanu

Drumul egal al fiecarei zile

Editia a IV-a revazuta, Cronologie si prefata de Sanda Cordos,

Editura Institutului Cultural Roman, Bucuresti, 2005, 264 p.

Aparut in 1975 si aflat la cea de-a IV-a editie, romanul de debut al Gabrielei Adamesteanu, Drumul egal al fiecarei zile, s-a bucurat si continua sa se bucure de o primire critica favorabila. Spre deosebire de scrierile esopice si de romanele parabola atit de gustate in perioada comunista, romanul reuseste sa-si mentina proaspat interesul dupa 1990. Nici esopic, nici disident, Drumul egal al fiecarei zile propune o perspectiva onesta asupra unor vremuri tulburi, care necesitau alegeri complicate si dureroase din partea unor oameni confruntati cu o realitate socio-istorica extrem de dura, cea imediat urmatoare instaurarii comunismului in Romania. O perspectiva lipsita de acuze, de moralizari de prisos, o perspectiva dincolo de bine si rau, centrata pe o tragica supravietuire, cu toate compromisurile si lasitatile sale, o perspectiva tulburator de umana.

- Mirajul normalitatii

Romanul reface, fara romantari si fara disimulari, traseul personajului-narator, Letitia Branea, din adolescenta pina in pragul maturitatii, intr-un univers inchis, marcat de teroare si lipsuri. Experientele naratoarei, de la iubire la ura, micile aventuri din facultate, totul se impregneaza de realitatea comunista prafuita si terna, plina de spaime. Onestitatea pe care si-o impune naratoarea confera istorisirii prospetime si credibilitate totodata. Incepind cu Letitia, personajele acestui roman refuza constant mistificarea sau eroismul: nu avem de-a face nici cu disidenti, nici cu lichele, ci cu oameni obisnuiti, aruncati in iuresul istoriei, nevoiti sa supravietuiasca, sa se descurce in vremuri de restriste, oameni striviti sau oricum ingenuncheati de o realitate crunta, d