Presa culturala – notiune ambigua ce acopera in sens larg si publicatiile de nisa cu acest profil, si paginile culturale ale cotidienelor de informatie – nu e, in general, supusa mutatiilor semnificative de la un an la altul, pentru simplul motiv ca miza in sine e mica pina la a da impresia de invizibilitate. Impactul social minor, influenta redusa chiar in mediul artistic, rolul moderat ca vehicul ideatic si spatiu de dezbatere (din pricina concurentei televiziunii si, mai ales, a preeminentei informalului in schimbul de opinii) si, in cazul ziarelor, contaminarea cu aerul superficial al paginilor mondene fac ca jurnalistica de cultura din Romania sa aiba mai degraba un caracter consecvent (aceeasi orientare, aceleasi semnaturi) in timp.
Dar nu si in 2005. A fost de-a dreptul un an palpitant in presa culturala, nu pentru ca ea ar fi intrat brusc in centrul vietii publice romanesti; a fost insa o perioada de tulburari ale ordinii politice si de schimbari neasteptate in al caror virtej au fost prinse nu doar publicatiile de interes general, ci si cele culturale.
- Cultura dispare pentru a renaste, Gandul schimba Adevarul
Tulburari politice: ales la Cotroceni, Traian Basescu isi impune un guvern propriu, dar si (ceea ce ne intereseaza aici) un presedinte pe propriul gust la Institutul Cultural Roman: Horia-Roman Patapievici. Printre primele decizii pe care le ia acesta, desfiintarea saptaminalului Cultura (impreuna cu cea a majoritatii revistelor ICR-ului). Publicatia* aparuse (cu o echipa formata majoritar din colaboratori ai Romaniei literare si ziaristi de la defuncta Europa libera avindu-l ca redactor-sef pe Cristian Teodorescu) la initiativa fostului presedinte al Institutului, Augustin Buzura, dupa ce Dilema parasise Aleea Alexandru si devenise o Dilema veche cu finantare privata.
La sfirsitul lui 2005, Cultura avea sa reapa
