Art-terapia, ca forma de interventie si/ sau tratament asociat al persoanelor aflate in dificultate sau a celor cu boli psihice, incepe sa se impuna si in Romania. Recent, la Cluj, a avut loc Conferinta Nationala pentru Promovarea Art-terapiei, organizata de Catedra de Psihopedagogie Speciala din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei a Universitatii „Babes-Bolyai“, cu sprijinul UNICEF si al Fundatiei Internationale pentru Copil si Familie. Specialisti din domeniul medical, al psihologiei si psihologiei, dar si din cel al artelor s-au reunit pentru doua zile pentru a-si prezenta activitatea si proiectele, dar si pentru a discuta aspecte legate de formarea si acreditarea art-terapeutilor. In acest context, consideram binevenita perspectiva franco-romana pe care o aduce convorbirea cu art-terapeutul Ioana Violet Ghenciulescu.
Ioana Violet Ghenciulescu, sinteti art-terapeut, o combinatie de termeni care desemneaza o profesie ce nu cred sa fie trecuta in nomenclatorul de profesii din Romania. Puteti sa ne dati citeva amanunte despre formarea dumneavoastra ca artist si ca terapeut?
Formarea mea ca artist si ca terapeut... Sint artist plastic, cu studii facute in Romania, la Institutul de Arte Plastice „Ion Grigorescu“, sectia Arta monumentala si pictura. Diploma de absolvire e in arte plastice, restaurare si educatie artistica plastica, deci... profesor de desen. Dupa absolvire, asta am facut, trei ani, la Slatina. Formarea ca terapeut a venit mai tirziu, in Franta, unde exista mai multe centre, mai multe scoli, in mai multe orase, in care se formeaza asa-zisii art-terapeuti. Spun asta cu ghilimelele de rigoare, pentru ca termenul insusi a fost greu acceptat pina si in Franta. De altminteri, el a fost definit ca atare destul de tirziu, pentru ca implica o conjunctie intre arta si terapie. Niciodata n-a fost foarte clar cit este arta s
