Draga si stimate profesore prorector (La multi ani!), fara ca UNATC sa fi facut vreun anunt public, am aflat „din tirg“ ca Festivalul studentesc bucurestean, dar si international, CineMAiubit, care avea loc prin traditie la inceputul fiecarui decembrie, a fost suspendat. Tocmai cind urma sa ajunga la o cifra rotunda: editia a 10-a! Tot la o cifra rotunda si fara anunt public, in anul 2000 au fost intrerupte pentru un an si jumatate premierele cu filme romanesti. Oficialitatea a explicat atunci ca motivele hiatusului erau de ordin economic, dar cind am vazut in 2001-2002 filmele „blocate financiar“, am constatat ca aproape toate fusesera altfel „blocate“: era vorba de o criza de alta natura, cu alte cauze, pe care nimeni nu le-a discutat niciodata in vreun colocviu. Ce crezi ca vom spune cind vom vedea filmele studentesti care ar fi urmat sa fie prezentate la CineMAiubit 2005?
Sau cum s-ar fi desenat, dupa estimarea Prorectoriei Tale, curba calitativa a productiei UNATC?
- Perdeaua de fum ca mentalitate
Intrebarea Criticariei Tale face referire, nu intimplator, la doua evenimente intre care exista o legatura. De mentalitate. Faptul ca s-au invocat odinioara dificultati financiare, in cazul unui sir de premiere cinematografice restante, reprezenta o perdea de fum, o incercare de a evita o realitate. Cinematografia romana era silita sa iasa la rampa. Cu ce? S-a vazut la timpul potrivit. CineMAiubit – un festival care ajunsese la editia a 10-a, o editie speram noi jubiliara – a fost aminat tot din ratiuni financiare? Adevarul are mai multe fatete. Anul trecut a fost unul de reforma in invatamint, cu o „treptizare“ care in cazul nostru modifica printre altele raportul conceptual film-teatru de pina acum. Apoi, exista tot mai putin entuziasm (s-a vazut si la DaKINO 15, unde publicul n-a mai venit ca altadata). In plus, mai exista si erori care nu
