Iazul Morilor(Foto: Colectia Titi Mihail Gherghina)
Ramnicul a profitat din plin de amplasamentul in mediul inconjurator, beneficiind si de avantajul celor doua rauri, Oltul la est si Ramnicul la sud.
Pe raul Ramnic au existat multe „Mori Domnesti”. Mestesugul moraritului s-a practicat din plin, datorita conditiilor oferite de apa raului Ramnic, care prin debitul de apa a creat conditii de functionare a morilor pe tot parcursul anului.
Documentele din anii 1388, 1392, 1421, 1636, 1662, 1679, 1681, 1684, 1709, 1794 etc., mentioneaza morile care erau puse in miscare de apa raului Ramnic. Aceste mori sunt cunoscute pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea.
Raul Ramnic s-a dovedit de mai multe ori cu activitate torentiala in decursul unui an. Viiturile bruste si in cantitati mari produceau pagube materiale si chiar victime omenesti, cum dovedea existenta unei cruci inalte de 2,50 m, aflata in „Zavoi”, pe o alee paralela cu iazul si care a dainuit pana in al treilea deceniu al secolului XX.
Datorita multiplelor accidente, cu cateva sute de ani in urma, cum afirma documentele, a fost construit un iaz de-a lungul partii de sud a orasului, dirijand o parte din apa cursului raului Ramnic pe noul canal.
Istoricul A. Sacerdoteanu se ofera o informatie in legatura cu „Moara de Hartie” care era vecina cu biserica „Sf. Gheorghe”, asa cum consemneaza un zapis (act) de vanzare al boierilor Bujoreni din august 1761.
Zapisul are anexata o schita topografica a locului din oras, de unde se poate recunoaste cu usurinta unde este zidita biserica „Sf. Gheorghe”, precum si „Iazul Morilor”, cu locurile vecine.
Un alt document cartografic din anul 1857 „Plansa mosii vetrii Episcopii si raului Ramnicului”, ne ofera in totalitate aspectul cursului de apa de la ramificati
