Jean Libis, Mitul androginului,
traducere de Cristina Muntean,
Editura Dacia, Colectia „Mundus imaginalis“,
vol. 10, Cluj-Napoca, 2005
La mai toate comunitatile arhaice, una din etapele cele mai importante ale riturilor de trecere legate de pubertate era circumcizia, modalitate de delimitare sexuala prin anularea caracterelor mixte, ambigue. Cazurile de anomalii genetice reale (hermafroditism, bisexualitate) stirneau anxietatea, iar copiii cu astfel de probleme erau ucisi sau abandonati. Totusi, reveriile si miturile despre androginie si auto-suficienta psihosexuala sint universale. Jean Libis, in Mitul androginului, vorbeste despre un arhetip al androginului. Fantasmele despre androginie apar in cele mai pregnante mituri: teogonice, cosmogonice, antropogonice. Arhetipul androginului intra in conjunctie cu alte miteme si scenarii mitico-religioase: gemenii, incestul sau monstruosul (mai ales in miturile despre haosul teriogenezic).
Miturile despre fiinte androgine au avut o circulatie larga in spatiul mediteranean. In traditii religioase puternic androcentrice precum iudeo-crestinismul, ce exclude in aparenta aceasta problematica, intilnim neconcordante semnificative: „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut“. Cabala si mistica iudaica au glosat mult pe acest pasaj ce sugereaza ca Dumnezeu ar fi androgin. Pentru cabalisti, Dumnezeu emana un arbore mistic cu zece Zefiroti masculini si feminini. Al zecelea zefirot feminin, Schekinah, face trecerea de la transcendenta la imanenta si are o importanta capitala in economia mintuirii. In istoria crestinismului, diverse erezii sau viziuni mistice incearca si ele o reabilitare a principiului feminin in cadrul matricei imaginare a androginului. Fecioara Maria a fost asimilata, mai ales in rindul po
