Dintre noi, pentru noi", „alaturi de oameni, impreuna cu ei", „un pre-sedinte pentru linistea noastra"; acestea sunt cateva dintre sloganurile electorale ale fostului presedinte Ion Iliescu prin care spin-doctorii FSN-PDSR au incercat sa-i construiasca identitatea politica si sa-l identifice cu majoritatea.

Ion Iliescu a fost perceput si consacrat ca omul din popor care intelege perfect nevoile si asteptarile majoritatii, fiind votat pentru aceasta imagine in ‘90, ‘92 si 2000.

S-a si comportat ca atare, actionand public in favoarea celor multi, chiriasilor din casele nationalizate sau angajatilor cu salarii mici si medii, respingand introducerea cotei unice de impozitare pe motiv ca ar fi discriminatorie.

Dar „Ion Iliescu-tatucul natiunii" a fost exclusiv un construct politic, rezultatul unei operatiuni de marketing care a exploatat stereotipul comunist al egalitatii fara diferente. El nu putea fi „la fel ca noi" numai pentru simplul motiv ca, inca din tinerete, a facut parte dintr-o elita.

Imbracat in costume fine si purtand pe cap palarii de fetru englezesc, Ion Iliescu a fost numai populist, nu si popular. Comunicarea lui cu oamenii a fost mediata (prin corespondenta), iar interactiunea directa, ori conjuncturala, ori bine regizata.

Ion Iliescu nici nu s-a simtit vreodata conducator al tututor romanilor, s-a rafuit permanent cu aceia care nu l-au ales sau nu l-au simpatizat („mai, animalule", „o anumita parte"), i-a scindat pe romani, conducand potrivit strategiei „divizeaza si stapaneste".

Fara a pretinde ca este „sarac si cinstit" sau ca este „dintre noi, pentru noi", Traian Basescu -provenit din elita comunista tehnocrata - reuseste in mod natural sa incarneze sloganurile iliesciene.

Daca-l privim in grupul de muncitori de la Caineni, cu fesul tras pe urechi si imbracat intr-o puf