Au trecut 9 saptamini de la declansarea scandalului, dar parca „ai nostri" tot nu inteleg care e miza povestii, se tot mira, ca in urma negarilor patriotice nu a disparut banuiala. Sint nevoit sa repet: sintem actori secundari ai povestii, nu sintem tinta principala, nici macar secundara.

Dar, putem deveni „victime colaterale", daca avem ghinion, daca autoritatile, in afara de negatii hotarite nu sint capabile sa fie si credibili.

Toata lumea stie, ca sansele de a gasi dovezi reale, materiale sint cvasi nule. Povestea va ramine mult timp in suspensie, sub semnul intrebarii.

Tinta este administratia americana, existenta potentiala, eventuala a inchisorilor in Europa, e un mijloc de lupta de propaganda. De mare succes.

Ca rezultat al acestui scandal a avut loc prima cedare din cariera lui Bush, pe 16 decembrie a fost nevoit sa sprijine, (dupa luni de opozitie dura) legea senatorului republican John Mc Cain, de totala interzicere a torturii. In acel moment era clar, dupa acest succes, povestea nu se va musamaliza.

Nouatea principala este dezvaluirea ziarului elvetian Sonntags Blick despre anchetarea a 23 de cetateni irakieni si afgani la baza Kogalniceanu. Dezvaluirea este foarte eficace, dar departe de tot de notiunea de „dovada", desi cuvintul apare cam des.

Este un fax, trimis de la ministerul de externe egiptean ambasadorului egiptean de la Londra, interceptat de serviciile elvetiene. Ca sa devina „dovada", nu fi de de ajuns nici macar daca serviciile secrete ar confirme autenticitatea, si ministrul de externe egiptean ar confirma si el (evident exclus).

Tot ar ramine un mic semn de intrebare, de unde stia ministrul, cit de multa incredere putem avea in sursa lui, nu cumva a fost dezinformat?

Dar, sa renuntam la idea naiva ca vom afla vreodata 100% ca Da, au existat, sau