Pe 6 ianuarie, cu citeva luni inainte de a implini 28 de ani, scriitorul Sorin Stoica a incetat din viata. Sorin Stoica s-a nascut la 27 iulie 1978, in Banesti, Prahova; era absolvent al Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti (2000), cu un masterat in Comunicare (FJSC) si masterand in Antropologie, anul II (SNSPA), preparator asociat la catedra de Antropologie Culturala a facultatii al carui student fusese si cercetator la Muzeul Taranului Roman. A colaborat cu proza si reportaj la Vatra, Dilema Veche, Deci, Formula As, Ultimul Atu, Cultura, si la ziarul Partener din Cimpina; era semnatarul rubricii „Liberul arbitru“ din Suplimentul de cultura. A publicat trei carti de fictiune – Povestiri cu injuraturi (Paralela 45, 2000), Dincolo de frontiere, (Paralela 45, 2002); O limba comuna (Polirom, 2005) –, doua volume de proza in colaborare cu „grupul de la Muzeul Taranului“ (Calin Torsan, Ciprian Voicila, Cosmin Manolache) – Povestiri mici si mijlocii (Curtea Veche, 2004), Cartea cu euri (Curtea Veche, 2005) – si a coordonat impreuna cu Zóltan Rostás alte doua culegeri de texte de istorie orala ale studentilor de la FJSC – Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale (Tritonic, 2003), Televizorul in „micul infern“ (Tritonic, 2005).
O constatare, atit. In cel mai prost an al meu din citi au existat, am scos trei carti. La anul ma voi face bine si nu va putea nimeni sa citeasca tot ce voi scrie. Va fi dramatic.
12 decembrie 2005
Nu-mi mai aduc aminte cum l-am cunoscut pe Sorin Stoica; asa se intimpla cu oamenii pe care ai impresia ca-i stii dintotdeauna. Cea mai puternica imagine care-mi vine dinaintea ochilor e stind de vorba cu el, pe un ger cumplit, in iarna de acum un an (sau sa fie doi ani?; mai degraba asa), pe trotuarul din fata Facultatii de Jurnalism; atunci mi-a dat un exemplar din Povestir
