„Nu pot schimba nimic. Eu pot alege:
Sa tac ori sa ma zbucium in desert."
N. Labis - Omul comun Furnicatura degetelor cu care ma-nchin cu cerneala icoanei de hartie alba a determinat nasterea si publicarea a zeci, sute si mii de texte. Am tras cartuse, am realizat pamflete, am tiparit note critice, am scos carti de tablete vitriolante, am combatut neobosit si credincios pe frontul verbului. Credincios ca voi indrepta strambatatea lucrurilor, ca voi re-para defectele sociale, ca voi aduce oamenii pe drumul bun. Zadarnic. Am, uneori, sentimentul ca sunt o bocitoare care se tanguieste sa reinvie un defunct si sa-l abata din drumul cel de pe urma, desi stie ca e imposibil.
Am abordat subiecte delicate, am strigat, am aratat, am demonstrat, am etichetat, am dezvaluit, am conjugat zeci de astfel de verbe, dar ... in zadar. Caine (al democratiei) ce sunt am ... latrat la ursii ori caravana ce si-au vazut de drum. Cel mai mult, cum e firesc, ca (fost) slujbas al Internelor, am pus umarul (plaivazul) la sprijinirea acestei structuri. Degeaba. Nimeni dintre vizati n-a reactionat, nici unul dintre sefi n-a percutat. Afara de cateva amenintari prin care tot eu am fost atacat, totul a ramas asa cum l-am vazut, pozat si redat: mizer si obraznic, ilegal si imoral, incredibil si opulent, marlanesc si parsiv, bobletic si solidar, mincinos si iletrist, fudul si incompetent ...
Drept care, am hotarat sa renunt la arma cu cerneala, la asumarile de ostas al cuvantului. De fapt, eu sunt scolit si instruit sa lupt ca militar profesionist, ca ostean al libertatii de a trage cu pusca. Pacat ca am constatat asta prea tarziu, la pensie, asa incat cred c-o sa continui sa ma joc de-a razboiul tot cu arma jurnalistului. Chit ca evoluez ca apt combatant intr-un razboi al lui...Murphy. „Nu pot schimba nimic. Eu pot alege:
Sa tac ori sa ma zbucium in desert."
N. Labis -
