* David Foenkinos, Inversiunea idioţeniei. Despre influenţa a doi polonezi, traducere din limba franceză de Nicolae Baltă, Colecţia "Ficţiune fără Frontiere", Editura Paralela 45, 2005.
Personajele lui David Foenkinos sînt asemenea ouălor Kinder: inconsistente dar savuroase, fără miez dar pline de surprize. Sînt artificioase, uneori cam preţioase, alteori cam teribiliste, dar în loc să strîmbi din nas, caşti gura şi la pojghiţa lor de verosimilitate, şi la trăsnăile lor intestine.
Trebuie să recunosc că nu-mi erau evidente lucrurile astea acum cîteva luni, cînd i-am citit romanul Potenţialul erotic al soţiei mele, tradus la Humanitas. Am fost prea nedumerit, la momentul respectiv. Inversiunea idioţeniei... însă, tradus şi publicat ulterior la Paralela 45, e romanul de debut al tînărului scriitor francez, iar discretele excese ale textului pică numai bine pentru a înţelege mizele de fond ale acestui autor: bufoneria suprarealistă, combinaţia dintre umor şi delir, plăcerea de a povesti despre debili fericiţi.
Ca debutant, David Foenkinos are, în plus, şi o sumedenie de personaje secundare, a căror apariţie chiar se măsoară în secunde: încruntatul chelner Schubert, şoferul de taxi obsedat de expresia "noapte albă", hrănitorul de porumbei care, în virtutea "vacuităţii valorii nominative", se va numi deopotrivă Alphonse, Alceste, Albert, Alain, Armand etc., ca să nu mai vorbim de maimuţa LennonMcCartney, ce avea să-şi găsească alinarea într-o clinică elveţiană care trata "tulburările psihice ale indivizilor anti-Rolling Stones".
Despre personajele principale, nici un cuvînt.
Cu alte cuvinte, surpriză totală.
* David Foenkinos, Inversiunea idioţeniei. Despre influenţa a doi polonezi, traducere din limba franceză de Nicolae Baltă, Colecţia "Ficţiune fără Frontiere", Editura Paralela 45, 2005.
Personajele lui David Foenkinos sînt aseme
