SPORT Atunci cand luptele de K1 par o joaca de copii...
Dintotdeauna a existat o mare rivalitate intre practicantii de stiluri diferite ale artelor martiale. Mai mereu s-a pus intrebarea daca un luptator de Muay Thai poate invinge un karatist intr-o lupta de strada sau daca ju-jitsu este superior kick-boxingului intr-o situatie reala? Fiecare dintre adeptii acestor scoli aducea argumente pro sau contra propriului stil de lupta.
RIVALITATI. Dorinta luptatorilor de a demonstra care dintre scolile de arte martiale este mai buna, coroborata cu suprasaturatia consumatorilor de sporturi de contact de a vedea si altceva in afara boxului sau a kick-boxingului, de a urmari lupte mai complexe care sa se desfasoare nu doar in picioare, ci si la sol, au condus la aparitia PrideFC. Singura filozofie a galelor de Pride Fighting Championships este acceptarea oricarui sportiv, indiferent de stilul pe care il practica, de a lupta intr-un mediu cat mai aproape de ce se intampla pe strada. Trebuie adaugat ca, in primele gale de acest gen, nu existau reguli mai deloc (pentru o asemanare mai mare cu realitatea) si nu existau diferente de categorie sau limita de timp a unui meci.
REGULAMENT PERMISIV. Insa lucrurile au evoluat, competitiile de Pride au devenit un adevarat sport, cu sanse foarte mari de a domina intreaga planeta in viitor. De asemenea, pentru protectia sportivilor, in competitiile MMA (Mixed Martial Arts) moderne sunt interzise loviturile in coloana vertebrala, in ceafa, sub centura sau cele aplicate cu cotul sau cu capul. Desi ideea de baza in aceste competitii este de a elimina cat mai multe restrictii posibile, cel mai important lucru ramane siguranta sportivilor. In toata istoria campionatelor Pride nu a existat nici o accidentare serioasa, din care luptatorii sa ramana cu sechele permanente. Reguli dupa care se desfasoara meciurile: acestea dureaza 20
