Cel mai cunoscut suporter din Bailesti al Universitatii traieste viata in alb-albastru si, chiar daca echipa sa favorita trece printr-o situatie grea in prezent, este convins ca in viitorul apropiat juvetii se vor lua din nou de piept cu „granzii“ Diviziei A. Este unic pentru ca si-a vopsit casa in alb-albastru si traieste cu Universitatea Craiova in suflet de când s-a nascut. Aproape ca nu este om in Bailesti care sa nu-l cunosca pe „Gigel suporteru'“, pe numele sau Gheorghe Firan. Are 34 de ani, o sotie, Ileana, cu care este casatorit de 11 ani, si un baietel, Lari, de noua ani, care ii calca pe urme. „Microbul l-am luat din familie. Tatal meu, Oprea Firan, a fost, in anii '80, colaborator la ziarul Inainte. Scria si pe sport. Ma lua cu el la toate meciurile Craiovei. De la noua-zece ani merg pe stadion si am vazut partidele memorabile ale Craiovei Maxima, cu exceptia uneia, cea cu Kaiserlautern. Trebuia sa mergem cu trenul atunci la Craiova. Un prieten de-al tatalui meu s-a oferit sa ne duca el cu masina, pentru ca mai apoi sa aflu ca nu mai am loc in respectiva masina. Am fost foarte afectat. Toata noaptea nu dormisem de emotii. Chiar am dat ceasul inainte ca sa vina mai repede ora când sa plecam spre Craiova. Aveam 12 ani, dar acea intâmplare nefericita pentru mine m-a ambitionat si mai mult si mi-am jurat sa fiu mereu alaturi de Universitatea. Am trait clipe de neuitat ca suporter al Stiintei. La acea vreme aveam si ce sa vedem. Jucatori valorosi, adversari puternici, faze de toata frumusetea. Simteai ca traiesti. Astazi, ma duc la stadion cu fiul meu si trebuie sa vedem pe FC Caracal sau Unirea Urziceni. Sunt convins insa ca roata se va intoarce si vom avea nume mari pe stadionul «Ion Oblemenco»“, isi incepe povestea Gheorghe Firan, in timp ce rasfoieste unul dintre albumele cu poze ce amintesc de perioada de glorie a Craiovei Maxima si nu numai. „Aici, la ste