"Sa va fie de bine!", le-a spus Basescu, in urma cu doua zile, membrilor CSM, dupa care i-a lansat la apa. Nu a fost nici sampanie, nici bucurie, doar ingrijorare. Daca nu vor invata sa inoate, nimeni nu le va azvarli colacul de salvare in caz de naufragiu.

Urarea prezidentiala a fost un avertisment ca, daca nu vor sti sa-si gospodareasca singuri independenta, judecatorii vor ramane permanent in acea lume paralela in care inca nu a ajuns ecoul niciunei revolutii.

Asaltul asupra justitiei isi are motivatia nu numai in apropiata scadenta a Uniunii Europene, ci mai degraba in exasperarea la care au ajuns impreuna autoritati si societate civila, cand vine vorba de a treia putere a statului.

Dosare intarziate, simulacre de procese, infractori zburdand cu aerul libertatii in plamani, cam asta este ceea ce se percepe din afara despre tot ce inseamna justitie. Daca se mai adauga si imagini din sali insalubre de judecata, tabloul este oricum, numai optimist - nu.

Pe langa asta, in ultima vreme au aparut si diverse rafuieli intre grupuri de magistrati, ceea ce completeaza in rau portretul doamnei cu balanta. In aceste conditii, CSM ar trebui sa fie principalul motor de reforma, mintea colectiva luminata a justitiei.

Din pacate, aceasta structura care gestioneaza tot ce inseamna independenta si profesionalism a lasat de ani de zile exact o impresie contrara. Niciodata nu s-a discutat in CSM despre ingerintele politice in sistem, cu toate ca ele au existat.

Totodata, cazurile in care au fost sanctionati magistrati pentru abateri ce tin de deontologie sau de exercitarea profesiei se pot numara pe degetele unei maini. Nici in ceea ce priveste selectia judecatorilor si procurorilor CSM nu a avut o prestatie demna de admirat.

Ramane celebru cazul unei candidate de la Cluj care, dupa ce a facut contesta