Există mulţi oameni pe lumea asta care, în locul semenilor lor, preferă animalele. Ele sunt mai devotate, mai sincere şi iubesc necondiţionat. Momentul dureros al despărţirii de Piki, Există mulţi oameni pe lumea asta care, în locul semenilor lor, preferă animalele. Ele sunt mai devotate, mai sincere şi iubesc necondiţionat. Momentul dureros al despărţirii de Piki, pechinezul adorat sau de papagalul Coco, decedat de bătrâneţe, stârneşte suferinţe de neimaginat în sufletele iubitorilor de animale. Legislaţia română şi cea europeană clasifică trupurile neînsufleţite ale animalelor drept deşeuri care trebuie strict controlate. Depozitarea şi transportarea în locuri neautorizate sunt considerate contravenţii. Dar de cele mai multe ori, când ne moare un prieten drag, cu pene sau blană, nu prea ştim unde să-l îngropăm. În grădina din faţa blocului? Pe un maidan? În ghivecele de pe balcon? E greu să te decizi. Mai mulţi bucureşteni cu iniţiativă s-au gândit la această problemă şi au construit un cimitir numai pentru animale. La ieşirea din Capitală, spre localitatea Căţelu, se află "Raiul Animalelor", primul cimitir-parc, privat, destinat exclusiv animalelor de companie. Harta zoocimitirului are parcele care anunţă felul animalelor înmormântate aici: câini, pisici, rozătoare, peşti, păsări, reptile. Plăcile funerare din cimitir amintesc de cei care odinioară lătrau, mieunau, zburdau sau ciripeau veseli pe lângă stăpânii lor. De-o parte şi de alta a aleilor, împodobite cu flori şi îngeraşi în miniatură, descoperi plăcuţe tombale pe care stau scrise cu litere de-o şchioapă nume ca: Piki, Nuca, Athos, Pufiţă, Mărţişor - iepuraşul. Aici a fost înmormântat blândul Ax, mai sus Escobar, Cher, Cici, Terente, Mona, iar pe partea cealaltă Scott şi Sam. Cel mai proaspăt mormânt este cel al unui ponei de la Grădina Zoologică din Bucureşti. Mai aflăm de la reprezentanţii cimitirului