Altadata faceau cinste Predestiului. Astazi sunt niste ruine sau, mai rau, au disparut cu desavârsire. Casele boierilor olteni de demult abia daca mai pot fi recunoscute acum pe ulitele Predestiului, dupa un regim comunist nimicitor si o democratie care le-a ingaduit românilor pusi pe capatuiala sa fure pâna si caramizi de acum doua secole. Casa Barbulescu a fost construita in jurul anului 1860. Cum nu exista inca o monografie a comunei, este greu de imaginat cum arata cladirea in momentul inaugurarii. Din povestile batrânilor - ajunse la generatiile actuale -, dar si printr-o analiza amanuntita a ruinei de astazi, se pare ca respectiva cladire era, la vremea ei, cea mai frumoasa si impunatoare din zona. Construita din caramida si lemn, undeva pe o ridicatura de pamânt, conacul boierilor Barbulescu stapânea intreaga asezare. O alee de castani pornea inca de la intrare si se oprea tocmai acolo unde astazi incepe soseaua. Fântâna arteziana din fata casei era o adevarata bijuterie arhitectonica, facând cinste gusturilor rafinate ale boierului Colin Barbulescu, primul stapân din neam al casei si pamânturilor aferente. Doar doi copaci mai stau de straja Greu de recunoscut azi, in tencuiala mâncata de vreme, acest trecut grandios. In capatul unui teren neingrijit, napadit vara de buruieni, iar iarna de gunoaie inghetate, se inalta o casa galbena. Culoarea si-a pierdut de mult stralucirea, facând loc petelor de umezeala si mucegai. Fântâna nu se mai zareste, decât daca-ti arunci ochii peste gardul aflat in imediata apropiere - acolo a descoperit-o, in urma sapaturilor, proprietarul care a cumparat terenul. Si a lasat-o acolo, un hau negru, stirbit din loc in loc de ploi si vânturi. Aleea de castani nu mai este nici ea. Ce a scapat din vechiul regim a intrat in sobele sarmanilor din Predesti. Doar la intrarea casei mai stau de straja doi copaci: zgribuliti si rasuciti de spa