Reporter: Tanti Tamara, ce-are, bre, lumea cu matale?
Tusa Tamara: Mai, mamaie, io-s femeie batrina, la locul meu, chiar la locul meu de veci as putea spune. N-am facut rau la nimeni toata viata mea, nu am tinut dusmanie nimanui, asa ca nu inteleg ce are lumea cu mine. Mi-am crescut nepotii cum am stiut eu mai bine, i-am ajutat sa faca o scoala, sa ajunga la casa lor. Spre exemplu, nepoata Dana a ajuns la casa, de fapt la casele lui Nastase, Adrian Nastase. Nu am ce sa-mi reprosez. Am murit impacata, iar daca ar fi sa ma mai nasc o data, as face exact aceleasi lucruri: as colectiona tablouri si bijuterii, as investi in terenuri, mi-as face testamentul la 91 de ani, as lasa bunurile nepoatei mele Dana si as muri la 97 de ani. Am ajuns la concluzia ca n-are nici un rost sa traiesti 100 de ani!
Reporter: Tanti Tamara, vrei sa fii matusa mea?
Tusa Tamara: Mai, copile, de ce vrei tu sa fiu matusa ta? N-are mamaia ce sa-ti mai dea? Pai, n-ai citit in ziare ca i-am lasat totul lu' Adrian, minca-l-ar mama de durduliu? Dar stii ce ma surprinde? Ca de cind a aparut in ziare treaba cu mosternirea lasata lu' Dana si Adrian, am primit sute, daca nu chiar mii de scrisori de pe lumea ailalta in care toti ma roaga sa accept sa-mi devina nepoti. Parca a innebunit lumea! Io daca-s decedata de aproape un an nu am cum sa le raspund la scrisori, sa le zic ca nu-i pot ajuta. Da' am sa incerc sa fac in asa fel incit sa le apar in vis si sa le zic ca matusa Tamara nu mai este disponibila, asta ca sa folosesc un cuvint pe care l-am invatat de la fata aia care raspundea la mesageria vocala a telefonului lui Adrian.
Reporter: Mamaie, cum poate, bre, o biata femeie sa stringa dintr-o amarita de pensie aproape un milion de euro?
Tusa Tamara: Nu are importanta ce salariu ai, nu conte
