Filmele americane ce se ocupa de functionarea justitiei de acolo prezinta uneori lucruri interesante. De exemplu, se intimpla ca procurorii sa aiba motive sigure sa considere vinovat pe cineva, dar, neputindu-le transforma in probe, trebuie sa-i dea drumul.

Sau au o proba de netagaduit a vinovatiei, dar, pentru ca nu au obti-nut-o respectind cu strictete legea, nu o pot folosi. Daca nu le-au considerat fictionale, probabil ca multora episoadele respective le par de neinteles, o bizarerie americaneasca. Nu sint nici una, nici alta.

Care e rolul justitiei penale? Un prim raspuns suna asa: apararea ordinii de drept, asigurarea respectarii legilor. Bun, in acest caz fac urmatoarea propunere: in numele justitiei, in orasele in care rata infractiunilor depaseste un anume nivel, populatia trebuie decimata.

Merge perfect pe logica definitiei anterioare; un astfel de procedeu, va asigur, va reduce sensibil numarul de incalcari ale legii.

In realitate, rolul justitiei intr-un stat de drept nu poate fi definit in afara contextului unui regim democratic. Democratia e un sistem construit pentru apararea libertatilor individuale. Legea, crearea ei si mecanismele pentru respectarea ei sint mijloace in slujba acestui scop.

Rolul justitiei nu este punitiv si ofensiv in raport cu vinovatul, ci e preventiv si defensiv in raport cu cel nevinovat.

Hotul este condamnat si pedepsit nu pentru alt motiv decit ca oamenii onesti sa se poata bucura de bunurile lor. Daca justitia (pretinde ca) nu poate stabili temeinic vinovatia cuiva decit daca e neglijenta sau indiferenta fata de nevinovatia celorlalti, atunci procesul isi pierde orice noima, e la fel de aberant ca propunerea anterioara.

Cu alte cuvinte, principiul prezumtiei de nevinovatie si, implicit, tot ce inseamna un proces echitabil si corect, departe de