Nu putine popoare din Europa considera istoria propriei emigratii drept parte integranta a istoriei nationale. Sunt pline America si Canada, mai ales, de semne ale etniilor emigrate - biserici, cartiere (Little Italy) sau chiar localitati intregi. Daca in orasele cu denumiri nemtesti din Maryland (Hanover) sau New York (New Berlin) te astepti sa intalnesti emigranti germani, atunci vei observa si semnele lor identitare - stilul locuintelor, inscriptiile etc.
Un caz aparte de reconstituire a patriei de origine intr-un mediu adoptiv il reprezinta o splendida asezare de pe malul Pacificului, in California. Calatorul care ajunge aici se trezeste intr-o lume arhaica, de basm. Orasul se numeste Solvang si o data cu numele sau danez este in intregime danez - de la stilul cladirilor (de epoca, hanuri, ferme, mori de vant) pana la structura populatiei.
Desi emigratia romaneasca cea mai veche si mai consistenta s-a inregistrat in America, vizitatorul roman pe aceste meleaguri nu va intalni prea multe - si pregnante - semne ale acestei istorii: cate-o biserica, ceva mai multe restaurante etc. In zona Michigan sau prin California exista asezaminte romanesti mai solide: casa de cultura, biserica, un muzeu…
Canada, insa, este singura tara unde romanii imigrati sunt considerati parte constitutiva a tarii de adoptie. Iar centrul vital al acestei extraordinare reusite este provincia Quebec si anume Campul Romanesc de la Val David.
In anul 1969, trei emigranti romani, domnii Jean Taranu, Alexandru Fonta si Vasile Posteuca (cunoscutul poet) au hotarat sa doneze cativa arpanti (echivalentul unui pogon) din terenurile pe care tocmai le cumparasera la Val David (70 km de Montreal). Ei erau lideri ai Asociatiei Romane din Canada, astfel incat Campul Romanesc insusi este una dintre realizarile ARC.
Cu anii, activitatea ARC s-a extins, astfel ca astazi romanii d
