Prietenia dintre Eminescu si Creanga i-a ajutat pe amandoi sa paseasca mai usor peste greutatile vietii. Creanga l-a primit in bojdeuca sa pe poetul minunat, iar Eminescu l-a ajutat pe dascal sa-si vada Abecedarul tiparit si introdus in scoala romaneasca. In cartea humulesteanului se pomenea de "sistema" fonetica.
Animat de dorinta sincera de a-i ajuta pe invatatori sa realizeze un invatamant viu, Ion Creanga alcatuieste impreuna cu Gh. Ienachescu un "Povatuitoriu la cetire prin scriere dupa sistema fonetica". Ca metodica a predarii citirii si scrierii, "Povatuitoriul" imbratiseaza pozitia cea mai inaintata din vremea aceea, orientandu-se cu consecventa catre un invatamant constient si intuitiv. Meritul "Povatuitoriului" fata de alte metodici aparute in acel timp la noi consta in faptul ca el oferea invatatorilor nu principii si precepte abstracte, copiate dupa metodicile straine, ci indicatii precise, concrete, mergand pana la formularea intrebarilor pe care invatatorul le pune in cadrul predarii.
AJUTOR. La aparitia acestei lucrari, revizorul scolar Mihai Eminescu a trimis Ministerului Cultelor si Instructiunii publice, la data de 26 mai 1876, un raport entuziast in care analizeaza sub diferite aspecte insemnatatea pedagogica a cartii. In cadrul raportului, revizorul scolar arata ca, dupa "sistema veche", copiii invatau cu greu si cu dezgust, prin frica si fara "sa-si poata da sama", uitand apoi intr-o luna ceea ce au invatat intr-un semestru. In continuare, el scrie: "Deosebirea intre metoda propusa de aceasta brosura si invatarea rutinara si mecanica, precum se profeseaza ea in genere in scoalele noastre, este deosebirea dintre invatamantul viu si intuitiv si mecanismul mort al memorarii de lucruri neintelese de copii; este deosebirea dintre pedagogie si dresura⦠Oricat de modesta in aparenta ar fi cartea, ea inseamna inceputul unei reforme adanci i
