Dupa ce inchisera ochii Sima Tincai lu' Vintila si Lenuta lu' Sfântu, in tot Predestiul si de jur imprejurul lui ramase o singura bucatareasa: Mita lu' Cioroianu. E inca tinerica - pe la 57 de anisori. Vechimea de 24 de ani la cantina SMT-ului isi spune insa cuvântul: nu-i om in comuna sa nu fi gustat macar o data in viata vreo mâncare primenita de Mita. La 500 de farfurii, câte umplea femeia numai intr-o zi, e lesne de inteles ca nu putini cereau macar inca o portie - asa, de pofta. Nu ne lua mult sa aflam unde locuieste. O gasiram in bucatarie, desigur, curatând câteva fire de praz. Tocmai pusese la linistit ciorba de dragavei cu zeama de varza si dreasa cu ou, iar acum se „muncea“ la felul doi. „Ceva usor, ca ma cam supara inima “, zise, tocând marunt prazul. Rumena in obraji de la focul ce se zbicea in soba, Mita - pe numele adevarat Maria Cioroianu - ne puse repede in tema: pregatea o bunatate de mâncare, cum numai olteanului ii e dat sa guste - tocanita de praz cu masline. Ca orice bucatareasa veritabila, se lasa greu convinsa sa-si dezvaluie secretele. In cele din urma ceda. Cu câteva mici retineri insa, scapate evident prin cunoscuta formula „dupa gust“. Ca la mamaie la tara „Asta-i o mâncarica olteneasca de la mama ei!“, facu Mita introducerea. Isi sufleca mânecile, isi drese vocea si incepu... „Un kilogram de praz il tocam marunt. Câteva fire punem la prajit - in untura sau ulei, dupa gust. Asa... Dupa ce se prajeste bine-bine, punem un pic de pasta de bulion - sau «checea». Dup-aia adaugam nitica apa, cu tot cu restul de praz tocat marunt. Lasam sa fiarba circa douaj' de minute, dupa care adaugam maslinele. O suta de grame, acolo, cât pentru patru portii... Asa... Se mai fierbe un picut, sa mai scada, cu sare, piper, foi de dafin, cimbru, in fine, «miroase» dupa gust. Daca se vrea mai uscata, se baga asa la cuptor vreo zece minute, sa se rumeneasca. Daca