Cu 23 de poezii publicate in reviste, Eminescu nu putea ramane in constiinta nationala drept un mare poet sau chiar drept cel mai mare poet al neamului. Din 1883 si pana in 1911, Titu Maiorescu scoate 11 editii ale volumului "Poesii", iar acest lucru a dus la consacrarea definitiva a poetului.

Eminescologul Nicolae Georgescu dezvaluie drumul interesant al poemelor eminesciene la tipar si greselile, care sunt si mai interesante. Titu Maiorescu a schimbat semne de punctuatie si chiar termeni in poemele lui Eminescu, iar pentru ca urmasii sa aiba de muncit ani la rand, niciodata cu certitudinea ca au aflat adevarul, Maiorescu a pierdut o coala editoriala din primul volum al "Poesiilor", in graba de a-i face lui Eminescu bucuria volumului tiparit de Craciunul intunecatului an 1883. Dar Maiorescu are marele merit ca "l-a salvat pe Eminescu din conjunctura lui 28 iunie 1883, in singurul mod in care mai putea: ca poet! Nu se poate ca Eminescu sa aiba o moarte definitiva. Moare ziaristul, moare omul politic, moare prietenul, dar nu poetul Eminescu, care are diamante", reconstituie Nicolae Georgescu posibilul gand maiorescian.

EDITIILE. "Ce-a facut Maiorescu la editia lui Mihai Eminescu este insa altceva. El a diluat poeziile, a schimbat punctuatiile lui Eminescu, a pus virgulele acelea scolaresti, a facut din poezia lui Eminescu un tratat de psihologie si de logica. Titu Maiorescu l-a editat pe Eminescu de 11 ori, din 1883 pana in 1911. Eminescu a lasat materialul pentru prima editie, cu ordinea in care sa apara tiparite, dupa care a fost la spital. Volumul a iesit in lipsa lui. Dupa ce l-a citit, l-a rupt! L-a calcat in picioare. Editia a doua nu i-a placut, editia a treia i-o cere, vrea sa aiba o colaborare cu Maiorescu, dar nu se mai poate, intervine un prieten de-al sau, Mortun, care scoate o editie paralela. In cele 11 editii ale sale, Titu Maiorescu intervi