Mai bine de un veac, armata a insemnat in primul rand munca si mai putin instructie. De la Legea recrutarii lui Alexandru Ioan Cuza, din 5 decembrie 1864, cand serviciul militar devenea obligatoriu, si pana la 1 ianuarie 2007, cand armata va deveni profesionista, soldatii in termen s-au perindat de pe mosiile superiorilor pe marile santiere ale epocii de aur. Multi dintre ei nici n-au apucat sa vada cum arata o arma. De la Transfagarasan la cartierele civile sau in mina, de la Canal la Casa Poporului, ?educatia prin

Timp de aproape 150 de ani, armata a insemnat pentru multi tineri munca fortata in folosul statului

(Bogdan Nicolai, Lica Manolache)

Mai bine de un veac, armata a insemnat in primul rand munca si mai putin instructie. De la Legea recrutarii lui Alexandru Ioan Cuza, din 5 decembrie 1864, cand serviciul militar devenea obligatoriu, si pana la 1 ianuarie 2007, cand armata va deveni profesionista, soldatii in termen s-au perindat de pe mosiile superiorilor pe marile santiere ale epocii de aur.

Multi dintre ei nici n-au apucat sa vada cum arata o arma. De la Transfagarasan la cartierele civile sau in mina, de la Canal la Casa Poporului, ?educatia prin munca? din armata a dat nastere santierelor kaki populate de brigazile de ?diribau?. Preferati pentru disciplina si pentru ca ?erau o mana de lucru foarte ieftina?, dupa cum sustine Luminita Giurgiu, de la Serviciul Arhiva al MApN, 91.000 de soldati au muncit la Canal si aproape 7.000 la Casa Poporului.

?La Canal nu a existat un metru din cei 64,5 kilometri la care sa nu fi muncit armata. Pe vremea aia ne gandeam ca este o fapta de eroism fata de patrie, nu o incalcare a drepturilor omului?, povesteste colonelul (r) Ion Dragoman.

Legati cu franghii si atarnati de malurile care se surpau peste noapte, militarii in termen munceau pana cadeau din picioare. Ist